Ce: | o povEstetică | expoziţie de pictură şi grafică

Ce: | o povEstetică | expoziţie de pictură şi grafică

Cine: Alina Borcea | Anca Buzilan

Cum: Prin contrast de stil, viziune şi culoare

Când: 11 septembrie – 24 septembrie 2014

Unde: Pallets Concept Bar | Vasile Stroescu 40

https://www.facebook.com/PalletsBar

 IMG_22487925494457

************************************************************

 Alina Borcea

” Se iau…mai toate culorile din lume ( verdele este încoronat rege, fără niciun dubiu! ), multe creioane şi pixuri, cerneluri şi tuşuri, pasteluri şi acuarele, se adaugă optimism cât cuprinde, fericire şi “stare de bine”, se “asezonează” cu poveşti şi subiecte dragi, unele iubite încă din copilărie, se mai presară pe ici-colo simboluri, se leagă toate între ele cu sentimente şi mai apoi se învăluie în zâmbete. Şi iată: cam aceasta ar fi, aşa, pe scurt, reţeta mea de veselie. “

“Cu desenele tale, tu poţi face oamenii să zâmbească, Alino! “

 www.facebook.com/alinaborceacartoonelle

 ************************************************************

 Anca Buzilan

 ” Născută în ’85, în Focșani, desenez de când mă țin minte. Am urmat școala generală cu profil artistic, apoi un liceu cu profil real, pentru ca mai târziu, să le îmbin pe amândouă, frecventând cursurile Facultății de Arhitectură. Proaspăt ieșită de pe băncile facultății am început să “profesez”ca CG artist și, în același timp, să redescopăr plăcearea de a desena și faptul că acesta este cel mai confortabil și sigur mod de a mă exprima, o nevoie esențială, cred eu, a fiecărui om.

Deși din totdeauna tehnicile mele preferate au fost desenul în creion și pictură în ulei, acum doi ani, când l-am descoperit pe Aubrey Beardsley, mi-a fost deschis apetitul pentru desenele alb negru în tuș. De atunci ideile curg şi dorința de perfecționare crește deși timpul nu îmi permite să creez cât aș vrea sau cât aș putea. Primul desen pe care l-am făcut în tuș a fost “The blind cat is not blind”. A început ca o joacă foarte plăcută, a continuat cu o curiozitate pentru ce ar putea ieși și s-a încheiat cu o mare surpriză, eu fiind încântată de rezultat. Pisica, care în patru ani de zile de când o am a reușit să mă seducă și să mă inspire, și-a asigurat locul în desenele mele, fie că este personaj central, fie ca intervenție subtilă într-un colț al desenului.

O altă temă des întâlnită în desenele mele este moartea. Moartea care înspăimântă și fascinează în același timp, moartea privită ca un proces natural și firesc dar și ca proces apăsător, angoasant, moartea despre care vrei să știi dar de care vrei să uiți în același timp. Eu nu prezint moartea în sine, momentul morții, ci poate perioada care o precede, senzaţia care o anunţă, poate că pe o metaforă a unei transformări, evoluții, dezvoltări, treceri, etc. În seria “Sylvia”, de exemplu, deși primul lucru care te izbește este moartea copilei sau a șotronului, ea reprezintă de fapt ruperea de copilărie, creșterea, trecerea omului prin timpul terestru, nicidecum un final.

Fiind o adeptă a artei, desenului care transmite, care are o idee și mai puțin a artei decorative, desenele mele sunt foarte personale și pline de simboluri, ele exprimând de la trăirile cele mai ascunse până la fenomene sociale. Important este să ating o coardă sensibilă a omului, să-l fac să tresară, să-l fac să se gândească și să pună întrebări. Dacă reușesc asta eu sunt 90% mulțumită. “

 https://www.facebook.com/buzilananca

 

************************************************************